Imi aduc aminte cu greu acum 8 ani.Acum 8 ani de zile,aveam 7 ani,eram in clasa intai si incepeam sa imi cunosc colegii.
Era decembrie.Parintii mei mi-au descoperit talentul(asa cum spuneau ei atunci) si au decis ca cel mai bine ar fi sa urmez cursuri de pictura si desen.
La inceput nu eram foarte incantata de idee deoarece stiam foarte bine ca nu am asa zisul talent la desen.
Cand am ajuns prima data acolo,aveam emotii. Nu stiam cum ceilalti or sa ma primeasca.Ma ascundeam inspatele mamei.Usa mare din lemn vechi,visiniu spre maro parca imi facea cu ochiul si imi spunea”haide!deschide-ma!”
Prima mea tema(ca tablou) era o tema in creion.O vioara minuscula asezata langa 4 fructe:struguri,banana,celebrul mar si o portocala.Eu trebuia sa folosesc doar creionu tocit ca sa pot contura lumina pe ele.Am inceput prin a desena marul,care pentru mine era cel mai simplu de desenat,dar lumina care se reflecta in el era destul de greu de conturat pe hartie.Doamna profesoara mi-a spus ca daca intr-adevar vreau..pot. Si asa a si fost.Am reusit sa desenez tot.Pana cand..am ajuns la vioara.Mi-i s-a parut cel mai urat obiect pe care l-am desenat vreodata.
Intr-un final, am terminat tema si chiar daca eu credeam ca este de-a dreptul oribila,a fost aleasa si pusa la o expozitie.
[acestea sunt amintiri frumoase readuse de o chitara conturata cu o bucatica de creion tocita]
Te poti gandi la ceva?
Aceasta este o leapsa primita de la Rodica acum cateva minute.Chiar daca detaliul acesta nu prea conteaza,dar ce daca!
Pun capul pe perna. Adorm!
Se pare ca gerul din aceasta iarna m-a lovit exact unde te asteptai mai putin!Am sperat ca te vei intoarce intr-o zi,dar nu te’ai mai intors.Nepasarea ta a facut ca eu sa devin mai rece,poate mai rece decat un cub de ghiata.Un cub de ghiata urias. Ce m-a facut sa ma simt mai bine si ma rau? Intr-o seara mergeam prin parc si..ascultam muzica.Dintr-o data am zarit pe haina mea un fulg de nea.Era cel mai minuscul fulg,nu credeam vreodata ca doar un fulg de zapada m-ar duce cu gandul la tine,dar in acelasi timp imi parea rau pentru tine.Era primul si ultimul fulg care m-a facut mai fericita.Nu pot explica de ce nu te mai vreau. Am avut momente in care vroiam sa ma ti-i in brate,dar nu erai. Acum e prea tarziu! Sufletul meu nu se va dezgheta niciodata,va ramane asa pentru totdeauna,insa la vara o sa’mi aduc aminte de tine si voi trai din nou frigul iernii pe timp de vara.